sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Azi ninge peste mine...

De ce oamenii singuratici sau insingurati sint considerati ciudati, eventual, nebuni? De cite ori am avut o altercatie, sau o cearta verbala cu cineva care ma cunostea de mult timp, dojana comuna care mi se facea, suna asa: esti o singuratica, o ciudata! Spre disperarea interlocutorului enervat, zimbeam! Imi placea reprosul lui. Nu am vazut niciodata nimic grav in a ma simti linistita in lumea mea in care putini oameni intra... pentru ca asa vreau eu, asa aleg. Deseori, cind sint caracterizata de cineva care m-a cunoscut efemer, intr-o anumita imprejurare, poti auzi: "Ina este o fata interesanta, dar... un pic ciudata!" Automat se ataseaza apelativul: -ciudata-. Zimbesc din nou! Chiar asa m-am nascut (si nu este vina mea), un pic ciudata si, din fericire, nu numai ca-mi accept conditia, dar o si imbratisez!

Eu, mai degraba, nu-i inteleg (fara sa-i judec) pe acei fluturi sociali, pe acei oameni care nu pot trai decit inconjurati in PERMANENTA de altii, nu inteleg oamenii care nu pot dormi singuri o noapte, pentru ca le e teama de intuneric si singuratate... Vai ce tragedie, ce boala grea! "Cu siguranta" se poate muri din asta (nu-mi amintesc sa fi auzit de cineva care a murit de insingurare-singuratate). Si uite asa am ajuns la concluzia ca, de fapt, specia umana este frumoasa si curioasa in varietatea si individualitatea ei. Daca am fi cu totii identici, am muri de anosteala si banalitate, nu-i asa?

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Ianuarie

M-am nascut intr-o noapte de ianuarie! Unele ianuarii au fost zbuciumate, geroase. Altele, luminoase si calde. Ca cea de acum! S-ar putea sa devina una dintre lunile mele preferate, chiar daca in fiecare ianuarie mai cresc cu un an. Se pare ca e adevarat ce mi se-ntimpla, anume, "infloresc" si-mi pare rau! Dar in urma acestei descoperiri, parca traiesc si mai din plin zilele care duc la saptamini, saptaminile care duc la luni, lunile care duc la ani. Tot ce vreau este sa fiu sanatoasa tun ca pina acum, sa cochetez cu viata care parca a innebunit de se duce ca un val-virtej. Duca-se!

Fara vreo ezitare o sa ma napustesc in virtejul ei, sa-i simt forta si strinsoarea. Un lucru bun atunci cind "infloresti" este ca nebuloasele si angoasele se mai diminueaza, indiferenta fata de oamenii marunti si goi creste, nu te mai afecteaza asa grav putoarea anumitor caractere din jur, nostalgiile se controleaza mai usor, fostii se transforma in niste pitici transparenti, accepti fara confruntare ca unii prieteni vechi nu au fost si adevarati, afli ca dragostea matura este cea mai frumoasa, iar sexul deplin si hranitor. Ianuarie, luna in care m-am nascut...